Știți momentul acela când realizați că ceva nu e în regulă și you’re really fucked?

Well, eu l-am avut acum ceva timp când m-am văzut cu un vechi prieten.

Omul este extrem de onest. E genul de persoană care ți-ar zice în față că ești prost, dar nu te-ai putea supara pe el.

În timp ce discutam despre lucrurile întâmplate în ultima vreme în viețile noastre, amicul meu a avut o revelație.

 Se uită la mine cu o îmbinare de dezamagire și îngrijorare în privire și îmi spune:
“Ce s-a întâmplat cu tine? Nu mai ești persona aia pe care am cunoscut-o acum câțiva ani. Atunci aveai pasiuni, voiai să faci lucruri.”

 

Ei bine, asta a fost momentul în care m-a lovit.
Avea dreptate. Nu mai scrisesem de foarte mult timp, nu aveam nimic în viață să mă motiveze și niciun țel pe termen lung sau scurt. Nu găseam plăcere în nimic și mă chinuiam să trec prin fiecare zi, fără să am vreun obiectiv. Nu mai eram eu, cea pe care o știam. Eram mai rău.

I-am spus că nu știu cine sunt, că mă simt pierdută și că nu mai am motivație să fac nimic.
Dezamăgirea se citea pe fața lui.
Dar am rămas cu ce mi-a spus în minte.

Știam că nu eram bine, știam că ceva nu era ok, dar credeam că așa sunt eu. Că poate nu vreau să fac nimic.

Persoana pe care el o cunoștea avea pasiuni, avea țeluri, își dorea să facă o schimbare în jurul ei și chiar dacă nu știa exact unde vrea să ajungă, făcea lucruri care îi plăceau, bucurându-se de parcursul către o destinație necunoscută.

Așa că… M-am decis să schimb ceva.

De ce am scris asta? Pentru că la momentul actual sunt în plin proces de schimbare, sau mai bine zis de redescoperire și învățare. Și mai mult de atât, cea mai grea parte este acceptarea schimbării.
Îmi doresc să cresc din punctul în care sunt și să înțeleg mai bine tot acest proces de “a fi bine” și ce înseamnă să fiu eu.

Și îmi doresc să fac asta alături de voi. Poate, doar poate, unii dintre voi pot empatiza.

Sunt aici să cresc și am decis acum mult timp că vreau să cresc împreună cu oamenii cărora le pasă, sau vor să asculte și să înțeleagă.

Deci haideți să creștem împreună!

 

p.s. Doresc să îi mulțumesc “stimabilului” meu prieten, pentru că m-a trezit la realitate.
M-ai ajutat mai mult decât îți poți da seama.

Cheers to you!